Din rodul lor...

Ziua Mondială a Educaţiei este sărbătorită în fiecare an la 5 octombrie, începând cu anul 1994.

        A fost desemnată de UNESCO şi marchează semnarea, în 1966, a ''Recomandării UNESCO/OIM (Organizaţia Internaţională a Muncii) privind statutul profesorilor''. Această recomandare, alături de cea "privind învăţământul superior'' din 1997, constituie principalul cadru de referinţă pentru abordarea drepturilor şi responsabilităţilor cadrelor didactice la scară globală.

De atunci, s-a hotărât ca data de 5 octombrie să fie dedicată cadrelor didactice, ca recunoaștere a meritelor acestei profesii, ținându-se cont de rolul esențial pe care-l joacă dascălii în formarea noilor generații.

 Pregătirea  generații actuale poate fi reliefată și prin lucrările realizate de elevi, rezultate din  efortul comun - educator și educabil.

 

,,Printre filele de cărți, o rază de soare se întrevede sfioasă. Șoapta literelor se pierde, încet, în bătaia brizei cu iz de apă sărată... Iată, ecranele pălesc în comparație cu sclipirile din ochii copiilor, iar minunata lume a cunoașterii e măturată odată cu amintirea primăverii plină de miresme și culori. Glasul profesorilor e înăbușit de țipetele prichindeilor care sapă în nisip... Numai tristul gând că un an plin de bucurii a trecut prin dicționarul vieții, precum vântul pe crestele munților, persistă într-un cotlon al minții noastre.,,                                                                                                                                                        7 a, D. H.                                                              

 ,,... m-am uitat în jurul meu și am realizat că zburam. Zburam printre stele. Mergeam cu o viteză de neimaginat, lăsând în urmă sori, nebuloase planetare, protostele, găuri negre și superstele neutronice. Am urmărit spectacolul intergalactic cu răsuflarea tăiată. Niciodată nu mai văzusem ceva de o asemenea frumusețe, iar ilustrațiile din manualul meu de astronomie păreau, pe lângă aceste opere de artă, niște schițe făcute de un copil de grădiniță.,,

                                                     7 a, A. L.

,, Peisajul ne zâmbea asemenea unui tablou pictat de un artist care tocmai primise o veste grozav de bună, iar acum sărbătorea cu pensula pe pânză.,,        

                                                 7 b, M. Z.

,,Venea seara, iar atunci am văzut pentru prima dată apusul, la munte. Soarele cobora încet, ascunzându-se în spatele brazilor voinici, eliberând o explozie de culori care se reflectau pe apa cristalină a lacului. Rațele erau pregătite să se avânte în lumea viselor, admirând cu multă nostalgie peisajul. Timp de câteva clipe, mi-am amintit cu tristețe că aceasta era ultima zi, iar dimineață trebuia să plecăm.,, 

                                                 7 a,  T. M.